Iubire,bibelou de portelan


Cu atatea radacini de lene care s-au insamantat pe pamantul vietii mele cine se mai gandeste si la blog,insa azi m-am gandit sa postez o poezie ce imi place foarte mult si de care sunt legata sufleteste.Cautand o imagine in tema am dat si de o melodie facuta pe aceasta poezie, am atasato si pe ea.:)

ROMANTA FARA ECOU,
Theodor Solacolu

Iubire,bibelou de portelan
Obiect cu existenta efemera,
Te regasesc pe-aceasi etajera
Pe care te-am lasat acum un an..

Iti multumesc!...
Dar cum?..Ce s-a-ntamplat ?...
Ce suflet caritabil te-a pastrat?
In lipsa mea,
In lipsa lui,
In lipsa noastra ?
Ce demon alb,
Ce pasare albastra
Ti-a stat de veghe-atata timp
Si te-a-ngrijit
De nu te-ai spart
Si nu te-ai prafuit?..

Iubire,bibelou de portelan,
Obiect de pret cu smaltul nepatat,
Ramai pe loc acolo unde esti...
Sa nu te misti...

Si daca ne iubesti--
O ! ..daca ne iubesti cu-adevarat--
Asteapta-ne la fel inca un an...
Un an macar..
Atat..
Un singur an...



Iubire,bibelou e portelan!...

.V

El.

"Si da..spuneam intr-o perioada ca scrisul imi vindeca ranile.. sau dorul...acum numai e asa..acum chiar am nevoie de el...
chiar nu pot sa imi dau seama ce si cum s-a intamplat de mi-a intrat in ganduri, in inima in tot ceea ce sunt eu.. nu credeam
ca exista si astfel de sentimente...Pana acum incercam sa invat lumea sau pe cel cu care eram ce este iubirea.. sau daca iubeste, e frumos..sau ca sunt intr-o alta lume..incercam sa le arat cat e de frumos sa visezi..cat e de frumos sa evadezi din toata minciuna asta in care ne aflam... si nu faceam decat le ofer o portita in care sa fim "noi"... si ma chinuiam.... i really do..
faceam in asa fel incat sa tac atunci cand se ridica tonul la mine sau cand eram certata..aveam in mine putina ura pentru treaba asta..si cu toate astea renuntam la a mai riposta..la a mai avea atitudine.. credeam ca daca voi proceda asa..il voi convinge pe ce cel de langa mine sa renunte la modul asta de a fi.. credeam ca va vedea ca nu imi place cearta si ca nu are niciun rost..da..se zice ca putina cearta nu strica..altfel e totul monoton...ei uite eu nu sunt de aceasi parere..chiar nu vad de ce m-as certa..eu chiar vad o relatie si fara certuri.. in fine.. sunt multe de spus.. Ma pierd in detalii ca deobicei..dar acum o fac intentionat sa se inteleaga ideea..iar ideea la care vroiam sa ajung..era ca din cauza celor care nu au stiut sa ma asculte sau sa inteleaga mesajul meu, doar din priviri sau doar din gesturi, am ajuns sa fiu inchisa...Si vorbeam de sentimente..Despre ce e vorba? despre sentimentele care le simt in prezent.. De ce nu credeam ca exista?..pai pentru ca am visat atata timp la ele..si pentru ca am luptat atata pentru ele ..si nu mi se aratau.. incat, la un moment dat, renuntasem sa mai visez sau sa mai cred ca exista sau ca le voi simti si eu intr-o zi..dar am revenit la visele mele... As avea atatea de spus.. despre modul cum am luptat eu pentru ele si cat de increzatoare am fost in acele vise cu toate ca multa lume venea la mine cu cate o bariera..in asa fel incat sa fie o piedica la visul meu..imi spuneau sa numai visez atat...ca sa fiu cu picioarele pe pamant.. dar nu vroiam..nu vroiam sa cred in ei..ci in mine si in visele mele..ma gandeam ca un copil mic.. de ce le e frica oamenilor mari sa viseze?..pentru ca daca revin cu picioarele pe pamant vor vedea ce iad sunt? si se vor speria?..si atunci prefera sa nu vada frumosul pentru ca se vor trezi in iad?..ii cred..ii inteleg.. dar eu nu voi cobori pe pamant..voi visa mereu...si chiar o fac..si stiti ce bine e?...da e bine..pentru ca din vise poti sa culegi tot ce vrei tu..si sa crezi in ele pana ti se arate imaginatia si astfel sa le faci tangibile..
De ce tot vorbesc eu de visele mele?
pentru ca mi s-au indeplinit..
Mereu citeam despre dragoste...dar nu stiam daca cel ce a scris simtea intr-adevar ca iubeste sau ca a iubit...
si am si eu o parere in ceea ce priveste iubirea sau dragostea sau tot ce tine de acest sentiment...
Mereu am fost de parere ca daca iubesti e frumos..multora in ziua de azi le este frica sa o faca..le e frica de suferinta de dupa..dar nu ii inteleg..de ce se gandesc la suferinta de dupa..si nu la iubirea de care trebuie sa aiba grija cand trebuie?..de ce dau cu piciorul asa?..de ce nu profita de iubirea aia?...off ..multi mi-au spus ca nu exista si ca visez aiurea.. la ceva ce nu exista sau ca a existat dar numai este..pentru ca lumea s-a schimbat..si numai ai parte de asa ceva...normal ca s-a schimbat daca numai cred in ea..e ceva normal..normal ca s-a schimbat daca nu viseaza..visele te fac fericit..iubirea la fel..de ce in mintea noastra inimioara aia pe care o desenam cand suntem mici ne place si ne face sa ne simtim bine..de ce cand vedem o poza cu doua persoane care se tin de mana si se saruta ne ofera acest sentiment de placere?..sau de durere..pentru ca tanjim dupa dragoste..dupa caz...de ce e lumea asa incapatanata?...off nimeni nu m-a crezut pana la el....la cel care mi-a oferit dovada pura ca daca visezi si crezi in ceva se va indeplini...cum?pai a aparut el..si asta e dovada...este tot ce visam...chiar visam la cineva care sa imi spuna tot ce vroiam sa aud fara sa ii spun dinainte ca imi place asta..sau fara sa ii fi spus inainte ce vreau sa aud...nu...el o facea pur si simplu..visam la cineva care sa creada in mine..si sa ma inteleaga doar din priviri sau gesturi sau respiratie sau din nimic....nu e fantastic?....visam la el..
este exact ca atunci cand esti copil..visezi sa iti aduca Mos Craciun ceva frumos..si nu stii cum ..Mosul chiar asta ti-a adus ... "

Mi-e dor sa-mi fie dor!

Asa e in viata,ti se ofera si ti se ia dublu.Iubirea ,ura si celelalte chestii care se numesc sentimente sunt doar niste unelte pe care unii le stapanim intr-o masura mai mare sau mai mica,care genereaza secunde de nestiinta,minute de nedumerire,ore de meditatie,zile de tristete ..saptamani,luni,ani de iubire, de dor,sau de pareri de rau .
Mi-e dor sa-mi fie dor de diminetile cu certuri,de impacarile noastre..de noi.Sentimentele se prolificau pe zi ce trece si inca de pe atunci imi era dor sa te am din nou chiar dupa o secunda de la plecarea ta.Parului meu ii e dor de atingerea mainii tale,obrazul meu tanjeste dupa roseatza obrazului tau,ochii mei se sufoca fara privirea ta..soarele..cerul plange dupa rasetele noastre.Multi ar crede ca e o declaratie de dragoste,dar e doar ce simt eu si ce nu as vrea sa stii tu.
Toti imi zic sa fiu puternica dar ma inving amintirile cu tine.Stiu,e vina mea dar daca as putea intoarce timpul as face la fel fara nici un regret,pentru ca asa te-as dori din ce in ce mai mult.
Cand ai plecat mi-ai luat totu` mi-ai luat eterna "dragoste" mi-ai luat si dorul,si sufletul,si zambetul,si curajul...
Acum cand totul s-a terminat ce-mi pot dori..as vrea doar sa ma minti..sa ma minti ca existi si nimic alceva...
Mi-e dor sa-mi fie dor :(

Ganduri..efemere

Poate e de ajuns o privire,sau doar un salut..sa-mi fac mii de sperante..sau poate..sau poate nimic.
De cate ori imi alergi printre vise noaptea si de cate ori imi imaginez ca maine ai sami spui ca si tu vrei sati fiu alaturi.Nu te-ai intrebat niciodata de ce iti zambesc mereu cand ne intalnim?..sau de ce nu ti-am zis nimic cand ma abordezi.? chiar crezi ca nu-mi pasa de tine? chiar crezi ca esti doar un simplu tip care imi zice "neatza`".Pentru mine esti mai mult decat atat.Si "te iubesc" in secret.Culmea nici nu vreau sa te iubesc altfel.mi-e frica..si mi-e mai bine sa t vad cand imi zambesti si cand ma saluti decat sa ma indragostesc de tine iar apoi sa sufar.Si daca ar fi so luam altfel..ce rost ar mai avea sa te simpatizez in secret..pai..pot sa zic ca ma hranesc doar cu tine imi ajunge sa te vad cum ma privesti si nu-mi trebuie aer..nu-mi trebuie nimic.Ce ti-e si cu complexitatea asta.ce dragoste e asta? cum poti sa te indragostesti de cineva doar prin simple ganduri . Si unde mai pui ca nu ma pot bucura ca privirile tale sunt sincere...acea fata cu caare te vad mereu..dar nu stiu..ce simtit pentru ea? o iubesti? niciodata nu mi-am dorit mai mult sa aflu raspunsurile la niste intrebari decat acum.poate sunt una din victimele ochilor tai ce se uita doar dupa "ambalaje" ..ce sperante desarte ce aiurea..unde e Diana cea care e puternica si nu plange..aha sa ascuns dupa...dupa...sperante..nu vreau sa ies de acolo..sa nu-mi dai niciodata mai multe sperante..imi ajung ochii si gura ta..imi ajunge sa ma privesti si sa-mi vorbesti...insa totul e efemer...

P.S: E de prin Octombrie dar acum am avut curaj sa o postez : )