*A*-de neinteles

Se zice ca este un sentiment pe care nimeni nu-l poate stapani,nimeni nu-l poate conduce dupa bunul plac si care exista in fiecare din noi.
Singurul cuvant care vine pe buzele unui cititor este "iubirea".Dar nu este asta .Ci ceea ce defineste acele suferinti la care se condamna
unii oameni,care nu inteleg valoarea unica a vietii,si care o mutileaza..si anume :stupiditatea.
Desi in cantitati variabile ea exista in fiecare dintre noi si iese la suprafata prin resentimente,invidie,gelozie...
Si ma uit in jurul meu si vad ca ne asumam drepturi virtuale asupra vieti ..nu numai a noastre dar si a celor pe care ii "iubim".
In primul rand iubirea inseamna incredere,respect si sinceritate.Gelozia anuleaza automat increderea si respectul asa ca nu mai putem vorbi de dragoste ci de obsesie.
Aceleasi cuvinte eterne "daca nu esti gelos..atunci inseamna ca nu iubesti"..relativ corect daca ne gandim ca un cuplu este format din 2 nu din 5.
INsa de aici si pana la gelozia care incepe sa se transforme in violenta este cale lunga.Desi nu credeam ca se poate intampla asta la unii atat de prematur
am trait si am vazut.Unul e prea indiferent si celalat e prea posesiv.POate ca ar trebui sa fim echilibrati si sa stim cum sa vorbim si cum sa ne comportam cu cel pe care pretindem ca-l iubim.
Pentru colegul si prietenul meu .A.

Make up you`re mind!

Mereu sunt obligata sa cred ca orice sfarsit are si un inceput..de cine? de propria mea fiinta si de orgoliu.insa cand inceputul va fi mereu un inceput si sfarsitul va fi o treapta spre apogeu.?La` dracu cu complexitatea si cu ce mai este pe langa ea.De ce nu pot sa fac doar 3 lucruri:sa ma misc,sa vad,sa aud.Parca fiecare din aceste 3 simturi mai vin cu 100 de particularitati care-mi dau batai de cap.De ce sa ma supar ca i-au nota mica.?A stiu no sa ma lase ai mei in orash o bucata de timp.De ce sa plang si sa ma tai ca mi-a zis X sa ne despartim? Ca sa zic a 4a zi "te iubesc y".De ce sa-i zic colegei ca e misto bluza care o poarta..cand defapt e ingrozitoare?pentru ca atunci cand imi i-au haine cu 3 marimi mai mici sa-mi zica ca-mi sta superb!.Si adoram sa spunem ca am fost,am venit cand defapt noi nici nu ne-am miscat..ah n-ai inteles? nici n-ai cum..N-am sa renunt niciodata sa rad cand cineva se impiedica sau cand merge ciudat.Si toti ne tinem morala,toti stim ce-i bine si ce-i rau,si atunci unde sunt benevolii din noi.?.a stiu.ce ai sa zici..hai diana ne lasi cu sentimentalismele? poate gandurile tale n-ar trebui sa fie doar "copy-paste"-ul cuvintelor celorlalti,si poate ca sentimentele si ceea ce vrei cu adevarat nu vor mai fi sculptate de trufia si egoismul "prietenilor nostri".Daca ai inteles ceva din ce am vrut sa zic aici,ma bucur ca macar cu mintea incerci sa nu mai fii cee ce defapt n-ar trebui sa fii.Razgandeste-te!

P.S: Viitorul apartine celor care cred in frumustea propriilor vise!

ani de liceu

A mai trecut o vara. prima vara sau vacanta dupa primul meu an de liceu.Un an special,nu doar pentru faptu ca am fost "boboaca"ci si pentru momentele care poate au parfumul unei vremi demult apuse desi mi se pare atat de apropiate de mine,atat de "prezente".Primul an de liceu a avut asupra mea influenta pe care o are in general asupra oricarui licean: manifestarea cu orice pret a libertatii, a nonconformismului si a originalitatii.Prima zi de scoala fiind si ziua cand ti se pare ca toti ochii sunt atinti catre tine si ca toata lumea nu te suporta a fost pentru mine una destul de placuta.Si zic asta doar pentru ca am intalnit niste oameni minunati ,niste colegi adevarati si nite prieteni de incredere.Si..da anii de liceu sunt speciali,pentru ca atunci realizezi ca trebuie sa-ti pese si de cel de langa tine,ca de la imaginea liceenilor "rai" sau a celor "tocilari" la realitate e o mare diferenta. Trebuie sa recunosc ceea ce numim noi"prima dragoste" a contribuit mult in placerea de a fi boboc.Iubirea la 15 ani ..e un incitant zbor catre nori..si cand ti se rup aripile cazi si uiti ca te-ai inaltat prea tare..si te doare..dar nu e nimic te scuturi de "praf" si mergi mai departe,chiar daca ti se pare ca privirea Lui "te iubeste".Si balul bobocilor,atunci cand ne facem simtita prezenta si aratm ce putem defapt.Desi nu am participat am simtit emotia colegilor mei si e ceva minunat ceva ce cu siguranta nu voi m-ai simtit vreodata.Si cel mai bine stim noi noi cei carora le zic eu "colegii meii stapaniti de un subtil teribilism" sau "b-ul meu",cum este sa fii pe scena in fata unui intreg liceu,si sa mai treci si prin momente "haioase".Insa totul a fost oK.Am trecut si de teze si de teste si de cei "2 de 3" la geografie si in sfarsit de clasa a-9a.Toti boboci de anul asta va zic sa nu plangeti dupa generala si bucurati-va ca incepe clasa a9a,sau daca nu va incanta asta cel putin ganditi-va ca aveti mult mai mult "freeeedom".Numele de licean il voi purta inca 3 ani,si cu siguranta o sa fie cei mai frumosi ANI DE LICEU!

Daca ai avea SIDA Dumnezeu ar da mana cu tine?

Mereu ii compatimim pe ceilalti si spunem ca"asta e","viata merge inainte"..poate pentru noi dar pentru ei,pentru cei care au virusul HIV se opreste in momentul cand sunt marginalizati.Pe scurt ,Sida este o boala ireversibila care se poate intarzia,trata medicamentos si chirurgical bolile aparute in urma deficitului imun.Nu am inteles niciodata suferinta celor cu aceasta boala si nu doar pentru ca nu sunt ca ei ,ci pentru ca nu arata ce simt.Insa intr-o zi am fost pusa in fata faptului implinit.Trebuia ca eu si cu o prietena sa facem cunostinta cu fata unu profesor.Cert este ca ne-am bucurat foarte mult,era plina de viata,si ne-am imprietenit atat de tare incat si-a deschis sufletul in fata noastra.Citez succint cuvintele ei:"stiti niciodata nu m-am distrat atat de bine cum m-a distrat cu voi,dar pentru ca am hotarat sa nu existe nici un secret intre noi,vroiam sa va marturisesc,ca sunt bolnava,am in sange virusul HIV,stiu ca nu o sa mai vorbiti cu mine,stiu ca nu o sa vreti sa ma atingeti de acum in colo,dar va rog sa pastrati secretul nu as vrea sa afle nimeni".Pentru prima ora cineva imi spuse asa ceva pana acum stiam sigur ca nu mi se poate intampla mie sa ma imprietenesc si sa iubesc pe cineva care are SIDA.Prietena mea a imbratisat-o a luat-o de mana si am inceput sa plangem toate 3.Prietenia noastra nu a luat sfarsit si nu va lua niciodata. Insa ea este foarte marginalizata de ceilalti ,multi evita sa o salute,sa o priveasca sau pur si simplu sa stea langa ea.Sida nu se transimte prin atingere,tuse,sarut,transpiratie ci prin sange, lapte matern ,sperma ,LCR ...Iainte sa-i judecam dupa aparente pe cei cu aceasta boala sa ne gandim la aceasta intrebare..DACA AI AVEA SIDA DUMNEZEU AR DA MANA CU TINE?

A plecat copilaria!

Copilaria ..lumea visurilor,a frumusetii,a celor mai pure iubiri..este acea implinire,care ne hraneste euforia si patosul in fiecare dimineata.De ce e speciala copilaria?pentru ca orice e posibil,orice sacrificiu e prea mic pentru dorintele tale.Pentru ca in copilarie viata e plina de frumuseti si trebuie sa o observi.Sa observi albinele,fetele zambitoare,baieti curajosi..sa mirosi roua si sa simti vantul,pentru ca conturezi vise si le colorezi cu lacrimi de convingere.Aici sau acolo,azi sau maine..sarut ploaia..ma mangaie iarba si ma adora pamantul..sunt cuvinte prea putine..prea fade pentru a exprima dorinta retrairii momentelor din copilarie.Pui intr-un singur talger si raul si binele,si te scalzi in el sub un nour de dragoste,este ca un cerc..care-l formeaza,inocenta,dragostea bunatatea,increderea dar si esecul,resentimentele,lauda,invidia..aceastea isi dau mana si ne lasa sa intram si sa iesim din acest cerc oricand dorim..si sa traim viata la intregul ei potential.
..este varsta tutror posibilitatilor,a sinceritatii absolute,a libertatii..este varsta care se exprima prin faimoasa intrebare"de ce?".....varsta la care povestile prind viata iar noi suntem protagonistii..
Copii sunt sansa noastra de a ne elibera de acel"machiaj" al societatii,de a ne atinge aspiratiile..si de a savura existenta noastra zi de zi.. Bucura-te ca esti copil...pana nu vai fi prea tarziu si vei spune...A plecat copilaria!

Cartile-aurul negru

Ce inseamna pentru voi lectura?..unii ar raspunde..simplu..:sa citesti o carte..
.daca privim din perspectiva celor care nu au citit niciodata o carte.Nu-i acuz,nu-i scuz,pentru ca virtutile realitatii fac ca nu toata lumea sa poate citi.Si aici nu ma refer la arta cititului si a scrisului,ci la placere si intelegerea citirii unei carti.O carte iti
arata cum poate fi viata traita la intensitate maxima,iti arata consecintele greselilor,gasirea unei calitati intre defecte,candoarea unei
paci dupa razboiul aprig.
Calitatea eruditiei unei carti sta in cata atentie ii dai,dexteritatea cu care o manui si cresterea consonantei cu fiecare pagina dezvaluita.In prezenta revelatiei unei carti fiecare din noi este candid,este ca un nou nascut in bratele parintelui.
Asa vad eu,asa ma vad eu in prezenta unei carti..adica..o diferenta de la cer la pamant.Totul este perfid in jurul nostru..insa din perspectiva mea cartea este cea
care ..ne indruma sa fim noi insine ,in ciuda lumii din jurul nostru perimata si pernicioasa.
Le-am numit aurul negru deaorece.. sunt pretioase si sunt elogiul celor care sunt acoperiti acum de tarana si de cinstea sutelor de ani..
CArtile sunt cele pe care s-au scris istoria pamantului nostru..cu ele ne-am nascut ..cu ele murim..si ele vor fi mostenirea cea mai de pret a urmasilor nostri.:)

Datoria!

Datoria ,mereu datoria..datoria inseamna sa traiesti ce e maret,sa iubesti ce e frumos si nu sa accepti toate conventiile sociale,toate mizeriile care ne sunt impuse..Si totusi..totusi..Ba nu! De ce atat inversunare impotriva pasiunilor.Nu sunt ele singurul lucru frumos care exista pe pamant,izvorul eroismului al entuziasmului,al poeziei,al muzicii,al teatrului si ,in sfarsit al artelor..al tuturor lucrurilor?..Totusi ..imi spuse mama..mai trebuie sa te iei si dupa ce zice lumea si sa te supui moralei ei..Ah! Da,numai ca sunt doua..morala marunta,conventionala,cea a oamenilor,cea care se schimba mereu..si cea eterna..ea este cea care ne incojoara..Am deviat putin de la subiect,insa datoria ramane cred eu,darul nostru de la Dumnezeu..de zi cu zi.Ce ne-am face daca in fiecare zi ne-am trezi si n-ar trebui sa facem nimic,pentru ca nu avem nici o datorie fata de nimeni.N-ar trebui sa mergem la scoala pentru ca nimeni nu ne-o cere.DATORIA NU ESTE OBLIGATIE.Este parte din trairile de zi cu zi.Toata conjuratia asta a lumii nu va revolta?Exista vreun sentiment pe care sa nu-l condamne lumea?Instictele cele mai nobile,simpatiile cele mai curate,iubirile cele mai juvenile sunt persecutate ,defaimate,pentru ca nimeni nu intelege ce este defapt datoria....